mă întreb ce-ar deveni lumea
dacă toți liliecii s-ar uni
ca să pornească o revoluție
invidioși pe ochiul meu
ce deosebește spontan ziua de noapte
la început probabil s-ar aduna în cercuri
din ce în ce mai mulți revoltați
și aproape orbiți de-o viață clișeu
bătrânii ar deveni străvezii de bucurie
amintindu-și gustul primului sânge
își vor expune cu nonșalanță dinții tociți
cei tineri vor arunca afectați
ocheade înspre casele oamenilor
și-ar alege un șef cu ghearele netăiate
rostind teribile chemări la război

habar n-avem de ideologia liliecilor
dacă poartă bască ori fumează trabuc
ce naiba discută în peșteri atunci când dormim
n-aș putea spune când vor începe asaltul
dacă ne vor ataca mai întâi femeile și copiii
cine va câștiga ori în ce limbă
se va scrie tratatul de pace
cunosc însă un loc unde ne-am putea ascunde
respirând aerul acesta plin de creaturi
prin două păstăi colorate
vom face copii doar din eroare
într-un univers sigur
ca un perete de cazemată