Șoaptă bizară,gând interzis,
Zbori fără voie-n fantasticu-ți vis,
Aleargă-n petale nebune și coapte...
Ciupește-i urechea , sărută-l pe spate.
Aici , mereu PREA DEPARTE, arzând.

Cu flacăra-ți vie , curioasă și-albastră,
Să n-ai pic de șarm în celebra-ți grimasă.
Să-ți prefaci căprioarele în integrate,
Iar gându-ți s-ajungă mereu PREA DEPARTE.

Aici sunt eu,mereu o străină...
Străină de tot ce poți să fii tu,
Străină, a ta ,inexplicabilă șoaptă,
O gând interzis, adu-l înapoi.

Cioburi albastre sclipesc în privirea,
Ce-mi inundă mereu corola de flori,
Calinu-ți surâs iți îngheață în mintea-mi,
Otrăvită de-albastru, de tine, de noi.

Urăsc și o strig in gura mare,
Urlu mereu că nu simt nimic,
Amagindu-ți imaginea reflectată în baltă,
Te calc in picioare , apoi te sărut.