scriam pe-un colț de masă sub neoane
vacarmul umed
coșuri de tutun
și amețit de mine și de alții
am încercat dezgustul să mi-l spun:


tăceți! eroi ai mânecilor scurte/ cu dâra voastră care încă lasă apă/ de mame/ peste care au să treacă/ oceanele gravide în curând// cor veseliei de cuvinte calpe/ sonoritate de tristeți mânjite/ și dinții voștri – maluri moi lovite/ de leșurile ciungilor pescari// neputincioși smaraldul a străpunge/ cosmetizați estetica facilă/ în teorii de care le-ar fi silă/ rechinilor balenelor cu pui// în barca asta plină de saltele/ colacii au fost roși de șobolani/ zadarnic peticiți spărturile cu bani/ vă dă de gol privirea rătăcită


dar josnicia inimii-i adâncă
la masă am primit necunoscuți
cu stare
și am mototolit hârtia-n buzunare
și lângă ei m-am pus pe joc și cânt