tu omori de frică
toate lumile nenăscute
îmi spunea cineva demult

parcă dumnezeu

stă chircit în inima mea
cu genunchii la gură
plin de sânge
și cântă la pereții ei mișcători

d
uite cum mă rod pe la coate
zidurile fără număr

așa cum te mănâncă
încet
milimetric
și calculat
ființa
de sub sânul stâng

până se va elibera
de tine
și
tu de ea

mi-am înfipt mâinile în piept
să nu îmi zboare
colivia

d
trebuie să îți spun astăzi
că
eu
sunt bătrân

atât de bătrân încât
am prins vremea când
zeii mureau în mințile oamenilor