trebuie să credem pe cuvînt
că la început a fost
cuvîntul
ca să dispară apoi
răstălmăcit de toate tăcerile

actualmente mi s-a părut că aud
lucrurile bune prea repede
parcă ar sparge bariera sunetului
parcă ar fi ca niciodată

e un fel de Marele Premiu aici
la care trebuie să dai tot
ce ai mai bun
pentru atît de puțin
de te trezești mulțumit
că ai rămas întreg

ce să mai...
ce să mai iubești?

și pe ce anume chestie
să-ți cer la naiba
să mă înțelegi?

uite
ca și ție
mi-e greu și mi-e boală
suflu și mă pipăi că suflu
într-o frumusețe pe cale de dispariție

n-am nicio explicație
dar însuși cuvîntul dispare

uite
rămîne doar securea lui de cristal
și ochii de copil larg deschiși
ai unui semn de întrebare