orașul acesta cu trăsuri
și voalete aruncate în grabă
peste ochii doamnelor din alt veac
orașul mort pe care îl recompui în fiecare dimineață
din două pensule aruncate în grabă
peste pânza la care lucrezi de 7 ani și mai bine
orașul acesta care zace cuminte în cutia ta de culori
te va ucide în cele din urmă
pe îndelete și cu bună știință

nu vei reuși să înveți niciodată
mersul pe bicicletă
înotul
plimbările cu ascensorul prin blocurile gri
mai tinere decât tine
smerenia
iertarea
liniștea
nu vei reuși

orașul acesta care te-a învățat
să joci la ruletă și să câștigi la timp îndeajuns de potrivit
orașul care te-a ascuns de ochii lumii
și nu te-a mai adus înapoi
îți va spune în cele din urmă
că e cam(prea) târziu

degeaba se aprind lumini pe magheru
degeaba trec prin drumul taberei tramvaie
și toți pescărușii ăia care te caută inutil
degeaba degeaba
complet inutil

s-au dus trăsurile voaletele gambrinusul și grădina icoanei
la capșa e loc doar de afaceri
în lipscani râd în soare manele

și asta nu ar fi nimic
casa în care te-ai născut la târgu-mureș a fost deja demolată
(au construit acolo o bancă)

stai toată ziua și numeri
depărtări munți prieteni și ape
seara scrii câteodată un poem
prea lung
numai bun de adormit chestia asta enervantă
cu nume de viață

asculta poezia in lectura danei banu