cartea de pe noptieră îmi înghite
în fiecare seară respirația

un fluture/ doi fluturi
se învelesc

am o ușă secretă în spatele coperții IV
pe care păianjenii au țesut
literă cu literă paginile
acum mă împânzesc și mă zgârie
ca niște crengi dintr-o pădure virgină
simt spaima unui animal prins în
sârma ghimpată pe gene

un fluture/ doi fluturi
se rătăcesc

câteva lacuri își dezbracă apele
peste mine trec corăbii
transpir un vaiet de nuntă
mi-am împroșcat visele pe pereți
m-am săturat să mă tragă de mânecă
în fiecare dimineață să le întind la uscat
înșirate pe ață pentru sezonul sărăcit

un fluture/ doi fluturi
să-i împărțim

voi depănușa poeme și-mi voi tapeta
casa după ultima modă
dar zidurile cad ciuruite
ca și când un roi de molii
le-ar fi mâncat inima
inorogul și-a tocit cornul
într-un bulgăre de noapte

un fluture/ doi fluturi
îi confund între ei

vino și visează tu în locul meu
mâinile mele nu mai nechează nimic

un fluture/ doi fluturi
cad în mine
ca într-o lampă