Ghioceii
ce i-am sădit în alte primăveri,
împreună,
în pragul casei tale,
ce-ți spun dimineața
când ieși cu alta de mână
și zâmbiți
fericiți
către soare?...

Și copacii
prin care, copii necuminți,
ne cățăram... după cireșe,
după nuci,
după soc,
nu te-ntreabă la cine te duci?...
nu te întreabă când mă intorc?...