Lumina calda a diminetii,imi lumineaza calea,
Zambetul vanat al tristetii ,imi intuneca cararea
N-am pasi sa calc adeseori,pamantul plini de spini,
Am aripi ce ma fac sa zbor,am glasuri de lumini,

Ma cheama inaltatul cer,pe-ai sai nori albi sa dainui,
Mi-e frica sa traiesc ,sa sper ,dragostea sa-i tainui,
Si daca nu razbat s-ajung,si daca-mi cade zborul?
Eu ce ma fac cu al meu suflet,ce ma fac cu dorul?

Poate ca e mai bine asa,sa-l las in voia sortii...
De-o vrea s-apara in plina zi,de nu,sa piara-n somnul noptii,
De ce sa-mi caut vietuire, alaturi de o umbra?
Cand sufletul imi e senin in viata asta sumbra!