-1-

am căutat zadarnic izvorul înțelepciunii printre buruieni,
acolo, unde-și au sălașul gâze agasante.
din pustiul cuvintelor mă reîntorc la matcă.
înaintea mea se-ntinde
covorul de neliniști al dorului,
pășesc pe el, parcă așteptând onorul copacilor
cu ramurile fremătând a înțeles.

-2-

la fel ca ulise, rupt de vrajă prin forța chemării,
înarmat numai cu o floare,
ies din hățișul neguros,
spălându-mă în roua simplității.

-3-

acum știu,
pasărea țintită-n zbor
și-a vindecat rana.