știi dacă apele mari se arată oamenii adună în palme pământul
apoi învață fiecare despre mirare ca și când gândul are picioare
știi că despre gâscă în manuale doar penele ude pot rotunji o mirare

tu fiindcă te afli în distanțe mergi spre soare te întinzi goală în asfaltul în care clacsonul mașinii se împotmolește
toate femeile mele știu adevărul despre peștele acesta prin care apele fac valuri
apele unui clește

am fost la un festival de iubire era domnul cezar ivănescu acolo ascultă doamnă cum sufletul urlă înjurătura aceasta nocturnă
mănânc litere la micul dejun aprind numele tău în vârful unei săgeți
plouă
norul între pereți


o femeie tânără mă iubește apelor Domnul le trimite un clește la televizor apar legi Nunta de semne armenească pesemne un cuc mușcă din lemne

iar se face că Domnul nu are loc în mijlocul acestui sunet din foc iar mă apucă de creieri mâinile acestor nuntași
lumina se stinge în greieri
cântecul tău A
mărită la drum

nunta mea

pe urmă a bătut cu pumnul în masă
distanța ajunsese acasă