azi m-am născut...
fără părinți și fără frați
semăn mai degrabă cu un copil orfan
deși mi se suflă din toate părțile
că am și părinte și frați
mulți fii și fiice.

dar părintele meu este pământul.
am fost chemat din el în palme de olar.
nu am înțeles cum s-a întâmplat asta.
am frământat mult pământ de-atunci
și nu mi-am putut afla în el chipul
deși câteodată
când mă întind în brazdele lui adânci
încep să simt cum mă cuprinde
cu brațele lui de frate nenumit.

ziua aceasta este doar pentru mine
sunt cel dintâi
pe coaja asta căreia nu îi voi afla
niciodată miezul
urlu cât pot de tare în lună
când mă amestec printre turmele de lupi
și chemăm depărtările
apoi ma ridic cu aripile grele în zare
de unde cad pieziș biserică.

atunci voi credeți că este cădere din cer
vă aplecați în fața mea fără să înțeleg de ce
tâmplele mi le ungeți cu mir
îmi luați cuvintele spuse doar pentru mine
și le decretați scripturi
mă agățați cu forța de gâtul vostru
deși v-am fost cândva tată
ca să mă uitați într-o icoană
sau în lemnul unei cruci.

ca prin vis am văzut toate acestea…
dar acum nu știu decât că ziua asta este
doar pentru mine
sunt cel dintâi
pe coaja asta căreia nu îi voi afla
niciodată miezul.