într-o zi
când soarele nu se mai sătura de joacă
și refuza să meargă la culcare
am început să dau neîntrerupt din picioare
în pântecul mamei
mă grăbeam să-l prind
să mă joc și eu cu el nițel
cine știe cât mai stă
și dacă mai vine vreodată înapoi
fiindcă din ce am înțeles atunci
nu prea-i plăceau locurile înguste
și a fost cam palid în ultima vreme
oricum până am ieșit era deja plecat
și de atunci-n fiecare dimineață
stau-n fața porții și-l aștept să vină.