Septembrie ploios, întunecat și trist,
Mă-ntreb adeseori: eu mai exist?!
Și dacă da, unde are loc atâta nostalgie
Și ce-o să mai urmeze, și ce va fi să fie?

Mi-e dor de un septembre liniștit
Cu nopți de aur, cu cer ușor acoperit,
De zile însorite și adieri de vânt ușoare,
Când totul este galben, dar ruginiu apare...

Mi-e dor de un septembre cu iz de romantism,
Cu astenii de toamnă, dar plin de dinamism,
Mi-e dor de toamne galbene-aurii,
Acum e totul trist și peste tot e ...gri.