în fața blocului meu de acum
dincolo de soare
nevăzută de nimeni
vremea în care spuneai
nicicând doi poeți nu au stat mai aproape

uneori mai trece câte un avion
desenând o dâră uriașă pe cer

toți oamenii de vârsta mea au
ticuri
fixuri
riduri
uri
ri-uri
i-uri
albume uriașe de familie
pline cu poze alb-negru
sau colorate
căței pisici acvarii mulți copii
ghivece cu flori pe balcon
nostalgii și experiențe de viață inventate
eu nu am nimic din toate acestea
doar umbra mea astăzi
îți acoperă timpul
cu frunze arămii

și plec mereu pe îndelete
cu fiecare tren personal spre departe

și eu nu mai sunt eu
și tu nu mai ești

cam atât

asculta poezia in lectura autoarei