Ochiul carnivor tânjește
La măseaua de minte a nopții,
Buza flămândă poftește
La scâncetul roșu al vieții.

În galop armăsarul gonește
Spre sânul cu lapte al dimineții,
Cu copita fierbinte izbește,
Din carnea albastră rupe cu dinții.

Dopul conștiinței pocnește,
Știința facerii o beau tonții!
Prin minte usoară plutește
Savoarea bolnavă a morții.

Timpul o secundă se oprește,
Mai sunt treji doar poeții.
Creionul de argint îi privește
Cum scormonesc prin ungherele minții.