cuvintele se poticnesc undeva în zbor către mantinela frunții
proiecție de cretă pe o tablă mai mereu zgâriată
un sunet se oprește între dinți rămâne la potențialul exploziv
un altul lovește în cerul gurii în limba șlefuită fals până la ascuțire

maestrul lipsește
în pustie se-nveșmântă cu stihar de lumină
în clepsidră se scurge nisipul
dar ucenicii au rezolvat ultimul exercițiu la gramatica deznădejdii
deși urechile lor sunt acum surde la strigătul
ce le transmite ca un dangăt de clopot
următorul exercițiu la gimnastica morții