scriu poezii de dragoste pentru-a-mblânzi brutalitatea
mă simt cuprins de febră deseori
roșul drapelului
roșul trandafirilor de dulceață –
în general roșul
îmi face mușchii să vibreze ca unui taur ce n-a gustat
înfrângerea

cuvintele seamănă cu datul din coadă
prin balans
poți picta
poți plesni luna
peste bot
peste ochi
încercănat cerul întredeschide iris albastru dar cine
își ține de braț în societate prietenul bătăuș

de-aceea
paharele cu picior sunt schimbate pe halbe jegoase
mahonul cu rumegușul presat al blaturilor pline de muște
strivite cu palma
nici o morgă
nici un cimitir nu mă găzduiește mai mult de o seară
eu iau în coarne și profesori și doctori și gropari

nimeni nu
învață-vindecă-îngroapă
pe nimeni

de aceea poeziile mele sunt pași numărați
rădăcinile unui duel înconjurând tropicul cancerului

artiștilor care își vând sufletul pe litere de reclamă 3D
le mai rămân oasele și carnea la judecată

iată de ce când totul se va scoate la licitație
nu vor prețui mai mult decât viermii