atunci când nu mai simt
nimic
încep să măsor casa cu palmele
așa intuiesc
spiritul închis în pereți
dar nu știu de ce
distanțele - ca și cuvântul -
rămân aparente

între uși o parte din mine
uitată demult
cu fiecare distanță cuprinsă
și fiecare cuvânt spus
mai pierd ceva suflet

întotdeauna când pleci
să atingi muchia de sus a ferestrei
mă tem să nu iei pe umeri
din ignoranță
câteva contururi și praful de moarte