O dimineata simpla,fada,
Te-arunci ca de obicei in cotidian.
Plictisit,iesi pe strada,
Cautand cu lumea de afara un liant.

Disperat,vrei sa I te integrezi,
Dar nu reusesti decat sufletul sa-ti dezintegrezi.
Vrei sa simti ca apartii,
Dar realizezi trist ca nimic nu detii.

Ochii ti se umezesc timid.
Te-arunci intr-o ingrata lume
Crescuta din poezii postume…
Iar te ascunzi intr-un fals vid.

Plictiseala,angoasa,
Totul te apasa.
Totul doare,
Totul pare…

Ce sa faci?
In ce masca sufletul sa-ti mai imbraci?
O piesa plicticoasa devii,
Pe-o scena goala de reverii