Lângă ceilalți


Îmbătrânind, voi recunoaște tot mai greu
Că lumea încă are Dumnezeu –

Cu cât voi fi mai slab, și părăsit,
Cu-atât, cerând, nu voi primi nimic –

Ca-n pânza de păianjen, nemilos,
Chiar trupul meu mă va târâ în jos -

Fluture care nu mai are zbor,
Mă voi ruga-n zadar, măcar, să mor –

Se vor schimba atâtea-mi înainte,
Dar pentru mine, vor fi doar morminte –

Cum să-nțeleg pe alții, când din mine
Mă voi mira de-am înțeles vreun bine –

Ca valul, dus de mare, voi păși
Mai rar, mai greu, o zi, încă o zi –

Mă voi ruga să-mi vină somnul, dar
Mă voi ruga la Domnul în zadar –

Și-aș mai avea o singură dorință,
Să nu mă doară-ntreaga mea ființă –

Să am destule carduri să-mi plătesc
Nesuferința-n Iadul pământesc –

Mai ești? Sau nu? Durere de nu-mi dai
E ca și cum aș fi cu Tine-n Rai –

Și astfel, renunțând la tot, și toate,
Cochilia mea intra-va în pământ –
Și Duhul meu la ușa Ta va bate,
Să-ntrebe: Doamne, ceilalți, unde sunt?