îmi scriu dinspre capătul lumii
încă o scrisoare de fum
țin ca întotdeauna
evidența celor care pleacă
fiecare zi poartă un nume nou

cu sfială vă spun
că soarele alunecă înspre toamnă
că toamna va coborî în pântecul mamei
și mă voi naște iar în curând
dintr-o piatră prea albă

toate drumurile de până acum
se vor preface într-o singură seară și încă o noapte
voi traversa orașe pustii mări și câmpii fără de număr
nu voi mai ucide versuri din grabă
și nu voi mai despărți mereu apele de uscat
între mine și oameni vor crește păduri nesfârșite
am să ating în cele din urmă
conturul șters al vremurilor aspre
și am să scriu cu teamă doar atât
sunt vie

atunci ca secerat de vânt și de furtună
ecoul cuvintelor mele de până acum
va lumina stingher
imaginea ta

*în imagine pictură(ulei pe pânză) de Crina Fleischmann


asculta poezia in lectura autoarei