lumea se topește scrâșnind din dinți
vinovații nu se căiesc
publicul flutură degeaba prosoapele albe
călăii ascultă glasul fetițelor dezbrăcate

unde ești?

gol, apa nu te poate atinge
unge-te cu ulei, dansează în cercuri tot mai mici,
așteaptă flăcările
ele te vor transforma
într-un rasist

te ascult rupând o foaie într-o infinitate

privește în tine
totul e toxic sau poate oglinda e spartă
vrei...
copiii abandonați privesc prin tine

strângi în mâini ochii de sticlă
ești ridicol
ar fi mult mai utile niște lacrimi acum

trebuie să te găsesc, am nevoie de pătura ta groasă

tată,
în mâinile mele
inima ta caldă mă gâdilă,
scuipă semințele mai aproape
nesimțirea laică este astăzi
un privilegiu

mulțumesc
mâna ta nu a fost niciodată mai rece

hai,
vino cu mine, ai încredere în sunetele asfințitului

scorpioni
în fața orizontului roșu,
a sosit clipa
să scoatem amândoi limba