Poate intr-o zi se va sfarsi cu toate gandurile astea,
poate intr-o zi va fi o alta viata, un alt soare...
Poate intr-ozi tot ce a fost a al meu;tot rebutul acesta va disparea cu toata durerea lui cu tot...pt. ca gandul nu mai e gand, e jerfa de acum iar lacrimile-mi sunt mangaierea.
Poate intr-o zi cand eu nu voi mai fi .....poate va exista,un cineva care sa ma vrea,sa ma planga...
Niciodata nu mi-am putut imagina ca sufletul asta doare mai rau decat orice rana si in singuratate ranile sunt cu mult mai grave...
Am prasit ogorul vietii si nu mai e nimic pe el e numai nisip si apa; si poate nici atat.
Oare dincolo de mine, se mai afla cineva?
Oare in tot ce exista, mai este si o alta mutare ?Viata e ca un joc de sah,sunt-em int-o lupta continua si cel mai tare ma doare ca nu pot sa mor, cand vreau sau cand ma doare....