călător între două veacuri mizere
printre cetățeni care put a pește și-a vin
m-am tocmit să fiu pâine cu brațe –
miez fierbinte și coajă puțin

[am părăsit muscelele înalte/ acolo unde visul m-a născut/
am căutat în râuri pe sub pietre/ chipul luminii care m-a crescut]

plutesc prin târg puf gol de păpădie
suflat de guri sau deseori călcat
străine tălpi îmi amintesc degrabă
că nu mai știu de unde am plecat

[sărind din tren în tren ca apucatul/ eram convins că știu spre unde merg/
azi caut preotul care deschide cartea/ de Vraja Autorului să mă dezleg]

tu veac al măscăricilor cu etichetă
ai strâns arginții spânzurat în sfori
și întovărășind țărâna cu lătura
ai grohăit în mii de sărbători