Poetul
nu aleargă după cuvinte
printre suflete străine
își poartă genunchii în dinți
ca o Evanghelie pe umeri
Poetul
știe cum să iubească o femeie
aduce omagii de prunci
știe să negocieze cu dumnezeu
când acesta renunță la viață
știe că viața nu e decât
ea însăși un tom de poezie
Poetul
sângerează oameni și griji
în pagini cu miros de iarbă
pe câmpul ce-și muge
floarile de lemn
Poetul
știe că fiecare poezie scrisă
e o coastă înfiptă-n timp.
între poet și sufletul lui
se plimbă toți dracii.