Lumina din lumină nu ajunge și suspină
Căci întunericul e gros, și nimeni nu alină
Pe cei ce-s vii și muritori ce-așteaptă rece
Ceea ce vine și nu poa` să plece...

Lumina din lumină nu apucă să mai plece
Căci întunericul vine mai repede și-i rece
Alinarea muritorilor nu vine din lumină
Căci întunericul învăluie sacrul zâmbet de pe mină

Lumina din lumină în fascicule de-ntuneric
Nu e nimeni, ce alină, în lacrimi scaldă Soarele
Lumina din pupilă ce străluce mai feeric
Decât mii de aștri ce ne luminează viețile

Lumina din lumină, lumina a mea lumină
Întuneric dintr-o beznă deasă și sublimă
Sucombează firea omului muritor ce-aduce
Dulcea Moarte, Moartea Dulce

Suntem muritori pe-acest blestemat pământ
Suntem blestemați pe-acest muritor pământ
Suntem arucați pe-acest mister profund
Suntem mistere pe-acest aruncat pământ