mă plimb prin oraș
amiaza își arată carnea transparentă
foșgăieli luminoase
o femeie trage cu arma în trecători
niciunul nu o vede
niciunul nu cade

strada umplută cu stupori de rutină ține fidelă limitele tuturor
ca și în ochii limpeziți cu cafea ai arabului de la colț

mai sunt păsările ce absentează

liege împrumută cerului câțiva îngeri pe zi și-i aliniază rușinați în place st. lambert
un câine doar scheaună le linge picioarele

mă plimb prin oraș
cumpăr ciorapi de damă negri
un bărbat se îndepărtează îl urmez