De ce calci atatea frunze
si uzi noaptea cu ochii-ti de patimi?...
ci,doar glasul tau acum ma arde,
ce valuri de apa,ce valuri de lacrimi!...

Marea-albastra,rastignita prin mister,
ofteaza-n abisuri neintelese si reci,
iar drumul lung,iarasi ma ucide,
prin viata sa nu mai trec,prin viata sa nu treci;

Comori de oase batrane,
te-ndeamna la istorii fara sens,fara suflare,
ci,doar pe taramul tau sterp si plans
mai crezi in lumanari si destramare...

Si nimic,nimic din tot ce vezi,
nimic nu mai naste pe nimeni,
ci,doar,doar umbre mai rad fatarnic
de mine,de tine,de semeni...

Arde pe rug speranta toata
si jarul fierbinte,jarul ma doare de patimi,
caci,pe limba mea saraca si batrana,
uite,dar,ce valuri de apa,ce valuri de lacrimi!...

08.07.2005,Cluj-Napoca