soarele-a apus fără nici un motiv
la fel și casa mea ce se află pe-o colină
cam cât coapsa unei femei ciclop
și pereții dinăuntrul casei și covoarele
mesele
șarpele
fiecare cu soarele lor fără nici un motiv
lumea cu tavan cu tot
lucrurile și-au întors spre mine fața lor comică
nopțile – fața lor albă
înțelepții – nțelepciunea lor prostească
și așa ca-ntr-o paparudă arhaică
toți de mână ne învârtim
în jurul propriei aripi
în interiorul ideii de cer
ca-ntr-o cădere nebună de stele
batem apăsat
repetat
cu talpa visătoare
pe zalele unui lanț nevăzut.