Această durere,
Pulsând spre secundele arse
De adierea târzie a sângelui meu
Mi-aduce-aminte de sărutul încrustat
Adânc
În cochilii de fulger,
Din care îngerii plămădesc noi suflete
Prin pleoapa străvezie a petalelor
De crin…

Ultima sentință…

Învăț pe de rost cele câteva vârste
Care mă mai despart de albia
De cer cuminte,
În timp ce noaptea, ruptă-n fâșii de lut,
Se îmbracă-n giulgiu-i fierbinte
Și cade, cu un spasm, înapoi
Între dimineți și oameni…

Această durere, tu…

16 aprilie 2002.