acum nu mai știu decât tăia cuvintele
le tot vântur
le tot cern
să nu mă lase
să nu rămân mută fiindcă vezi bine ce vârtej viața asta
gonește la viteze de un tu pe secundă

tata nu mai e
să abandoneze meciul de fotbal din poieniță
să mă ridice
să mă ducă la pârâu să-mi spele fața și genunchiul julit
el știa
acum și tu știi și eu știu
căderile dor

fiindcă toți am căzut în felul nostru
și cînd n-am căzut am tînjit
și cînd n-am tânjit am sperat
și cînd n-am sperat am căutat
am strigat am plâns
fără cenzură
ca să ne auzim hohotul de viață
dinăuntru