În dimineața astaaaa..., chiar mă constat minor,
Din creștet, poezia se lasă pe picior
Și intră în străfunduri, direct, căci sunt desculț,
Iar muza, ofuscată, mă-ndeamnă să renunț
Măcar pentru o viață, la lirica precară,
Plecând nemângâiată spre altă călimară
Mai densă, mai absconsă, umplută cu absint;
O las să mă ignore, decât în van s-o mint...

Rămâneți toți cu bine, voi cugete alese,
Purtate-n lumea clipei de varii interese,
Sfârșindu-mi pledoaria cu-ndemnul cel mai frust:
Vă-ntoarceți demni la clasici, rămân ce-am fost, îngust.



Memento: închinată gigantului nehoian get-beget
Alexandru Oproescu, Domnia Sa
considerând cu amară decepție, că fac
glumițe.