"Nu te știam în moarte și te găsesc ciudat
Întins așa pe spate, ca un vapor sudat
De ultima calotă, aleasă năsălie,
Pe care două lacrimi o vor preface glie,
Eu rămânând vădană, pe-o margine de gheață,
Luptând a-ți prinde taina retragerii din viață.
M-auzi, sărmană humă culcată pe tăpșan,
Ajunsă prea devreme la ultimul liman?!..."
Se tânguia pe-o stâncă, lovită în destin,
O pinguină jună, bocind un pinguin.