Mă înec în lacrimi
Pe față le simt ca niște spini
Parcă ar fi niște picături
A șarpelui venin.

Nu mai pot, nu mai suport
Crucea ce mio port
Pare atât de grea
Si soarta atât de rea.

Dar nu fac bine ce fac
De ce plâng tocmai eu
Când sunt alții care zac
Și le merge greu mereu.

Ei duc o cruce mai grea
De 10 ori decât a mea
Și nu plâng pentru asta
Știu că asta le e soarta.

Și orcât de greu le-ar fi
O speranța va veni
Și le va lumina viața
Ridicându-le fața.

Eu de ce nu pot să mi-o ridic
Nu pot sta, și pic
Sub a crucii greutate
Și a sorții biruitate.