mi-e teamă una cumplită chiar primitivă ca unui pește în solzii căruia își face cuib viermele apelor
Îi spuneam ioanei că luna de pe cer e un câine unul legat pe care l-aș momi cu lanțul timpului să se ușureze pe gardul lumii de dragul ei numai de dragul ei

am văzut că oamenii scuipă oameni după ce mor
că umilința se predă cu profesori bine plătiți că unele javre mușcă pe la spate mereu am un înger lucrător cu urmele mele

nu port în buzunare cuțitul
pe tăișul lui trage Domnul o altă schimbare la față
când ziua este egală cu noaptea
pământ nu există

mi-e teamă de mine uriaș înalt sonor și sărat
mierla cântă în crâng ultima spaimă
de-ar putea avea aripi nu cântecul ci umbra ei ar zbura
încotro Doamne?

iată o dâră de fum ascuțit iute luuuuunnnngggg pământiu
printre ierburi ascunși îngeri de curte
frica de moarte strânge recolte bogate
secerătorii dau cu coasa prin numele tău de femeie
când ziua este egală cu noaptea
mierla nu cântă
se naște