Pâlpâie viața în copil,
Se stinge
Încet, încet, cu fiecare zi
Și n-a-nțeles copilul
Ce-i dragostea,
Ce-nseamnă a iubi,
Trupu-i de boală mistuit,
Vrea să trăiască și se luptă,
O carte sfântă-i lângă ea,
Suflete bune, îngrijorate
Se-nvârt în jurul ei.

Drăcușorul se duce la Înger și-i spune:
"Sunt trist,
O iubesc,
Nu vreau să moară!"
Îngerul:"Tu știi ce-i iubirea?
Ha, ha, ha!"
"Nu râde, sunt serios,
I-am dăruit multe:
Dacă nu cădea,
Nu învăța să se ridice,
Dacă nu gusta suferința,
Nu știa cat de dulce e fericirea,
Dacă ziduri groase nu o făceau prizonieră
Nu învață să zboare,
Dacă n-ar fi pierdut
N-ar fi știut ce-nseamnă a câștiga!"
"Mă rog ne-ncetat
De-o lună
S-o lase Domnul.
A iubi nu știe încă!"
"Auzi, îngeraș, dragă,
Puțină decență,
Nu pomeni de Dânsul în fața mea,
Sau fie, de data asta, treacă de la mine!
O să traiască nu-i așa?"
Un sfânt coboară și le spune: "Va trăi!"

Îngerul și drăcușorul, se-mbrățisează fericiți
Și-n aceeași clipă se despart:
Iară, drăcușorul, deși în sinea lui, a tremurat:
"Rămâneam fără obiectul muncii,
De asta te-am rugat,
Să-nceapă iară jocul!"
Îngerul:"Și roata iară se-nvârtește
De data asta o sa-nvețe a iubi!"