cu ochi multicolori de parcă
de mână-am alerga pe-un curcubeu
înfășurăm în rădăcini de piatră
un aer tot mai leneș tot mai greu

copacii vor și ei să țină pasul
cu devorarea lumilor înmugurite
statuile și-au înarmat uitarea
din iarba nemiloaselor cuțite

își bărbierește asfințitul norii
e un senin ca un obraz de prunc
eu duc la gură orișice privire
înghit în gând prezentul îl mănânc