Cand voi inceta sa mai respir,
Cand voi fii aruncata intr-o groapa straina,
Cand strigoii,viermii si gandacii ma vor sufoca
In marile pamantului;
Cand voi fii inconjurata de un infinit murdar;
Atunci voi cunoaste Infernul.

Chinuita intre patru pereti de lemn tare
Acoperiti cu lacrimi si durere
Devin rece si nepasatoare
Prizoniera in lantul cerului innorat
Cu gardieni macabri si intunecati
Fiind tot mai solitara.

Nebuna pe taramul necunoscut
Calcata de viata;
Legata de pericol;
Ingropata de timp;
Si-nchisa-n intuneric
Zbor cu nestiire in templul cruzimii.

Stand nemiscata langa toti muritorii
In zi mohorata si plina de ploi
Imbratisata si sarutata de glia spumoasa
Si plina de ochi buimaci si speriati
Ce vin catre mine sa-mi zica Adio
Pierzandu-ma-n regretul despartrii.

Zambind cu scarba catre un nou inceput
Cu fiinte deasupra capataiului meu
Fiind tot mai neinsemnta;
Cu furie tip si strig
Fara ca cineva sa m-auda
“Nu poate fii propriul mormant!”