La Santa Monica
Seara e frumoasă ca o idilă.
Briza, mângâiere din Sud,
Urcă leneșă dinspre Pacific
Pe străzile întrețesute ca un grătar.
După câteva ceasuri de căutări
Cocoțat pe rafturile de sus, aproape de tavan,
Într-o căldură ca în baie,
Stau cu bărbia rezemată pe genunchi
În fața librăriei „Midnight Star”
Direct pe trotuar,
Așezat pe cartonul scorojit al unui fost ambalaj
În care vor fi fost împachetate cărți
Odată, demult.
Ochii mi se limpezesc privind concertul luminilor
Și lumea vioaie de pe strada de lângă ocean.
Prietenul meu Kim,
Barman la sushi-barul de vizavi,
Îmbrăcat în chimono din mătase,
Îmi face semnul înțeles doar de noi:
Îmi va trimite cina pe la șase.
Viața freamătă pe Strada Trei
Ca într-un coteț poliglot.
„De ce te tot foiești dom’le prin librăria ăstora?
Vei fi vre-un libertin, vre-un comunist?
Nu-ți găsești cărțile prin altă parte?”
Mă întreabă o namilă cât o gorilă
Privindu-mă disprețuitor de sus.
Își face veacul pe-aici.
Caută fiecăruia pricină.
„Este unul dintre puținele locuri
În care găsesc cărți despre Europa de Est
Și pe Andrei Codrescu;
Mai ales poeziile sale.
Pregătesc un doctorat în literatură.”
„Dom’le, nu înțelegi că ăștia sunt extremiști?
Eu ți-am spus. Treaba dumitale!”

Dan David, Los Angeles, 11-03-2005.