Era-ntr-o noapte, catre sfârșit de lună,
Era un gând, se pregatea s-apună
Din ochi curg lacrimi, din inimă văpaie,
Și te-am privit...prin stropii mari de ploaie.

Atunci când norii negri, peste visul meu pluteau,
Când stropii mari de ploaie...chipul imi mângâiau
Când gândul și speranța spre cer se inălțau
Atunci ai aparut, atunci când nu credeam.

Cred că-ai simțit și mâna mi-ai intins,
Vedeam doar stropi ce chipu-ți alintau,
Și am simtțit în trupul meu încins...
Fiori și clipe ce mă linișteau.

De-atunci iubite...doresc să fie numai ploaie,
Să-ți sărut chipul presarat de stropi,
Să las iubirea să curgă șuvoaie,
Să am numai un gând...Doar tu și eu sub plopi.