rătăcit laborios în negurile unei aspre bărbății
mă regăsește doar duminica amanta noastră celebră
o artistă foarte tare domnule o iubim
din toate punctele de belvedere

(avem și bilet de voie de la stăpînire)

intrăm în ea ca în biserică ne facem discret
cîte o cruce mare aproape evlavioasă
apoi ne plimbăm prin parc mîngîiem
cu privirea oftatul greu
al copacilor
diverși amărîți canini cu vise alimentare
sau umilința ofilibilă a ierbii


înainte ca lunea să vină ca o agonie să
ne îngroape
în munci și zile să
nu mai termine odată
prohodul ei neobosit nenorocit

realizăm că toate adastă într-o
pace destul de grăbită
un fel de ou ușor rostogolit în sicriu

la capătul duminicii merg de obicei
ca să plîng din tot sufletul
cu fața rezemată de obicei
de zidul cinematografului