'Þi lunecă marama de pe chip în cărți,
Praful de pe drumuri să îl bată-n porți.

Vine-o zi în care stins mă voi pleca
Cum un șarg își trage însăși viața sa,

Vine-o zi în care simți că pe obraz
Ruginesc zăbrele zilele de azi,

Vine-un ceas al lumii, celălalt furat,
Șters de peste toate, tu ești vinovat.

Poate-o noapte-n care ți se face frig.
Palmele-ți îngheață, nu mai simți nimic.

Și în vreme-aceea nici nu mai exiști,
Chiar de te veghează șapte îngeri triști.