Spun unii că-i o povară,
Alții spun că-i necesară,
Dar vă spun povestea iară,
Doar așa, ca într-o doară:

A-nceput ca… secretară,
Și... ca o damă de seară...
Apoi, a urcat în treaptă,
Și-a observat că se-ndreaptă.
A făcut și facultate,
Oarecare..., prima dat’,
Dar, să intre-n societate,
S-a făcut juristă-n fapt.
Căci, în drept, precum e legea,
E nevoie și de minte,
Ca să aibă lină veghea,
S-a-ncurcat c-un președinte...
De-atunci, a-nceput calvarul,
A-nceput să se înfrupte.
De ce să aprindă farul?
Ca s-o vadă alții-n frunte?
A-nceput, încet, să-i ardă,
Și să raporteze tot...
Sigur, nu-i place să piardă,
La toți le dă peste bot...
Suferă..., că n-are cine,
S-o mai ceară de nevastă,
Că de-atâta stat pe vine,
A uitat să mai plătească.
Vine iute-acum controlul,
Cred că a călcat pe bec,
De-s probleme-nvață rolul,
Și iar scapă de la înec.
Așa-i fentează pe toți,
Ea, le face la toți felul,
Și-i învață și pe hoți,
Cum să câștige duelul.

Asta este România,
Doar de astea e condusă,
Dame care au mania,
Să o simtă mai redusă.