Vântul șuiera sinistru
Prin crengile îmbătrânite
Ale unui copac trist.
Soarele se zbătea să răzbată
Prin zidul gros al norilor pustii.
Pasărea zdrobea cu aripile sale
Imensa nemărginire celestă.
Pe Pământ doar un câine
Mai mârăie la luna palidă
Ce încetase a-i mai lumina calea.
Regrete deșarte dominau o lume
Murdară și plină de ură,
Speranțe renăscute piereau
În abisul fântânii secate.