Da, deocamdată sunt eu,
Cel ce-aleargă prin tine
De la creier la inimă,
De la inimă la creier
Prin vene, năpădindu-ți simțuri, și gînduri
Eu, intunecata furtună de pene, fug purtat de sîngele tău,
Prefăcîndu-ți iubirea in ură, și ura-n iubire
Iar rațiunea mereu limpede,tot eu ți-o șoptesc în nebuloase,
Devenind treptat, o prelungire tainică
Din tine.