Nu cred ce vad in fata mea
Nu pot privi, nu in fata
Minciuna din ochii lor,
Din vorbe si din fapte,
Din ganduri si din soapte.

Sufletul imi devine incatusat,
Condamnat, din vina lor,
Din viziunea lor asupra lumii,
Asupra vietii, asupra mea.

Petala de de memorie rupta din mintea mea
Te duci pe caile vantului,
Fara a privi in urma,
La mine si am uiti.

Asemeni vietii luata unui prunc,
Spertantei de lumina unui pacatos,
Libertatea imi este smulsa brutal si nemilos
Fara cale de intoarcere sau gand de prisos,
Este asemuit mie.

Am sperat mie sa-mi fie alfel
Sa nu fiu parasita la indemnul dreptatii oarbe,
Ramanand in suflet o urma de arsura,
A cea ce a fost odata viu,
A ceea ce a fost odata al meu.