Privesc la Luna ce-apare
In ochii tăi mari,de-un albastru adânc,
Copleșit mă pierd in visare,
Străbat munți și ape cu tine in gând

Apoi încet îmi deschid ochii
Iar tu ești aici,lângă mine de-un veac,
Stejarii-n pădure dansează cu plopii
Iar Soarele așteaptă norii să treac'.

Îți observ corpul fragil
Cu-o adiere ce se lasă-n pământ,
Pe crengi se-aude subtil
Un foșnet de joacă de păsări cântând.

Sunt împietrit și totuși văd
Cum vântul se joacă în părul bălai,
Săgeți de pe cer îmi arăt
Cum natura preschimbă o floare din scai

Iar eu doar tac, însă ascult
La ce-mi rostești fără să spui nimic,
Cum salbă din frunze de dud
Pe umeri mi-atârni...mireasma i-o simt.

Apoi în spate-ți zăresc
Câmpul de maci scăldați în lumină
Ce veseli deasupra-ți privesc
Aruncându-ți petală,zbenguindu-se lină

Și numai dintr-o mișcare
O prind și de păr ți-o agăț,
Apoi te privesc și îmi pare
Că ești perfectă dar nu vrei s-arăți.