du-te toamnă nu-ți lega
frunzele de viața mea

astăzi să nu-mi coși cu struguri
sacul rupt de-atâția muguri

du-te bea în altă parte
timpul clipelor deșarte

nu umbla prin mine vânt
frunzărind după cuvânt

am găsit într-o fântană
floarea nopților cu lună

uite iarna cum îngheață
flori de mână flori de ceață

și mă rog să nu topească
nicio lacrimă lumească

ce-a rămas din cer fântanii
poarta de sărut a lunii