Abia m-am trezit.
De zile în șir
Mă întreb
Cum de am putut
Să mănânc și să mă
Spăl atât într-o viață,
Când am Iubit mult prea
Puțin…
Mi-e foame zilnic,
Mă spăl la fel
De des,
Dar de iubit...
Oare din cauza
Tabieturilor nu am timp
De Iubire?
Acum e una din puținele
Dăți când m-am simțit
Aproape de tine,
Deși nu te-am atins de săptămâni.
Totul era la fel:
Privirea mea,
Mirosurile,
Camera,
Atât de curată-
Cu toată mizeria mea
Þipătoare-
Care ieri mirosea a portocală,
Pentru că el a intrat
Sugând o bomboană galbenă;
Lipseau gălăgia de pe hol,
Șoaptele mele…
Ovarele îmi țiuie,
Bețiile nu se compară cu
Nimic din ce primesc acum.
Pielea mea,
Atât de răvășită de
Pielea… canapelei.
Pereții îmi făceau poze
La minut.
Gândurile străpungeau
Carnalul.
Mă-ntreb: de ce
Nu ne mai vedem?
Cred în poveștile
Despre zodia mea.
Sunt momente în care
AÈ™ da totul,
Dar ele mă prind
Singură.
Nu primesc
Nimic fără vreo obligație-
Totul se închiriază.
Nu contează plata,
Atât timp cât prețul e
Accesibil.
Nu vei simți nimic
Citind.
Nu am nimic cu clasicii.
Pe fiecare inimă scrie
‘I love you’.
Nimeni nu s-a apropiat
Vreodată atât de tare
De mine:
Þi-am simțit transpirația.
AÈ™ reduce lumea la
Momentele în care nimic nu
Mai contează.
Nu ne cunoaștem rolul,
Deci putem trăi în liniște,
Ca moluștele.
Cred că ele trăiesc
Moale- nu degeaba
Se numesc așa…
Durere, nepăsare-
Ele mă conduc acum,
Puțin, până mă
Ridic,
Intru în baie
Și constat că
Toaleta nu funcționează.